2 intrări
13 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DOMNITOR, -OARE, domnitori, -oare, s. m., adj. I. S. m. Domn (3); spec. titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu. II. Adj. 1. (În sintagma) Familie (sau casă) domnitoare = dinastie. 2. Fig. (Rar) Care domnește, stăpânește, domină. – Domni + suf. -tor.
DOMNITOR, -OARE, domnitori, -oare, s. m., adj. I. S. m. Domn (3); spec. titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu. II. Adj. 1. (În sintagma) Familie (sau casă) domnitoare = dinastie. 2. Fig. (Rar) Care domnește, stăpânește, domină. – Domni + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Bogdan
- acțiuni
domnitor, ~oare [At: CORESI, EV. 192/30 / Pl: ~i, ~oare / E: domni + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care domnește Si: domn (2), stăpânitor, suveran. 3 sm (Spc) Titlu purtat de suveranul României între 1859 și 1881. 4 a (Îs) Familie (sau casă) ~oare Dinastie. 5 a (Îvr) Care dăinuie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMNITOR1, domnitori, s. m. Domn (3), monarh, voievod. Domnitor, persoana care e în capul unui stat Și pe care țara-l ține pe băut și pe mîncat. LIT. ANTIMONARHICĂ 54. Pașadia ne înșiră cam tot ce se știa despre acele locuințe ale vechilor domnitori. M. I. CARAGIALE, C. 22. Cîți domnitori și mitropoliți s-au rînduit la scaunul Moldovei... au trebuit să treacă măcar o dată prin Humulești. CREANGĂ, A. 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMNITOR2, -OARE, domnitori, -oare, adj. 1. (În expr.) Familie domnitoare = familie din care face parte un monarh; dinastie. 2. (Rar) Fig. Stăpînitor. Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștii acestei, Cu aripele întinse se mai scutură. EMINESCU, O. I 152.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMNITOR2 ~i m. (în epoca feudală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; domn; voievod; vodă. /a domni + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DOMNITOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care domnește; care se află în domnie. /a domni + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
domnitor a. care domnește: familie domnitoare. ║ m. principe, suveranul țării.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
domnitór, -oáre adj. Care domnește, dominant: religiune domnitoare. Care guvernează: familie domnitoare. S.m. Domn, principe (În România, d. 1859-81).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
domnitor adj. m., s. m., pl. domnitori; adj. f. sg. și pl. domnitoare (domnitorul Țării Românești)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
domnitor adj. m., s. m., pl. domnitori; adj. f. sg. și pl. domnitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
domnitor adj. m., s. m., pl. domnitori; f. sg. și pl. domnitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DOMNITOR s. (IST.) cârmuitor, conducător, domn, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cârmaci. (Ștefan, marele ~ al Moldovei.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DOMNITOR s. cîrmuitor, conducător, domn, monarh, stăpînitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. (Ștefan, marele ~ al Moldovei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
domnitor, domnitoareadjectiv
- 1. Care domnește, stăpânește, domină. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: stăpânitor
- Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștii acestei, Cu aripele întinse se mai scutură. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
-
- Familie (sau casă) domnitoare = familie din care face parte un monarh. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dinastie
etimologie:
- Domni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09
domnitor, domnitorisubstantiv masculin
-
- Domnitor, persoana care e în capul unui stat Și pe care țara-l ține pe băut și pe mîncat. LIT. ANTIMONARHICĂ 54. DLRLC
- Pașadia ne înșiră cam tot ce se știa despre acele locuințe ale vechilor domnitori. M. I. CARAGIALE, C. 22. DLRLC
- Cîți domnitori și mitropoliți s-au rînduit la scaunul Moldovei... au trebuit să treacă măcar o dată prin Humulești. CREANGĂ, A. 73. DLRLC
- 1.1. Titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu. DEX '09
-
etimologie:
- Domni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09