opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOMNITOR, -OARE, domnitori, -oare, s. m., adj. I. S. m. Domn (3); spec. titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu. II. Adj. 1. (În sintagma) Familie (sau casă) domnitoare = dinastie. 2. Fig. (Rar) Care domnește, stăpânește, domină. – Domni + suf. -tor.

DOMNITOR, -OARE, domnitori, -oare, s. m., adj. I. S. m. Domn (3); spec. titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu. II. Adj. 1. (În sintagma) Familie (sau casă) domnitoare = dinastie. 2. Fig. (Rar) Care domnește, stăpânește, domină. – Domni + suf. -tor.

domnitor, ~oare [At: CORESI, EV. 192/30 / Pl: ~i, ~oare / E: domni + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care domnește Si: domn (2), stăpânitor, suveran. 3 sm (Spc) Titlu purtat de suveranul României între 1859 și 1881. 4 a (Îs) Familie (sau casă) ~oare Dinastie. 5 a (Îvr) Care dăinuie.

DOMNITOR1, domnitori, s. m. Domn (3), monarh, voievod. Domnitor, persoana care e în capul unui stat Și pe care țara-l ține pe băut și pe mîncat. LIT. ANTIMONARHICĂ 54. Pașadia ne înșiră cam tot ce se știa despre acele locuințe ale vechilor domnitori. M. I. CARAGIALE, C. 22. Cîți domnitori și mitropoliți s-au rînduit la scaunul Moldovei... au trebuit să treacă măcar o dată prin Humulești. CREANGĂ, A. 73.

DOMNITOR2, -OARE, domnitori, -oare, adj. 1. (În expr.) Familie domnitoare = familie din care face parte un monarh; dinastie. 2. (Rar) Fig. Stăpînitor. Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștii acestei, Cu aripele întinse se mai scutură. EMINESCU, O. I 152.

DOMNITOR2 ~i m. (în epoca feudală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; domn; voievod; vodă. /a domni + suf. ~tor

DOMNITOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care domnește; care se află în domnie. /a domni + suf. ~tor

domnitor a. care domnește: familie domnitoare. ║ m. principe, suveranul țării.

domnitór, -oáre adj. Care domnește, dominant: religiune domnitoare. Care guvernează: familie domnitoare. S.m. Domn, principe (În România, d. 1859-81).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

domnitor adj. m., s. m., pl. domnitori; adj. f. sg. și pl. domnitoare (domnitorul Țării Românești)

domnitor adj. m., s. m., pl. domnitori; adj. f. sg. și pl. domnitoare

domnitor adj. m., s. m., pl. domnitori; f. sg. și pl. domnitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOMNITOR s. (IST.) cârmuitor, conducător, domn, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cârmaci. (Ștefan, marele ~ al Moldovei.)

DOMNITOR s. cîrmuitor, conducător, domn, monarh, stăpînitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. (Ștefan, marele ~ al Moldovei.)

Intrare: domnitor (adj.)
domnitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domnitor
  • domnitorul
  • domnitoru‑
  • domnitoare
  • domnitoarea
plural
  • domnitori
  • domnitorii
  • domnitoare
  • domnitoarele
genitiv-dativ singular
  • domnitor
  • domnitorului
  • domnitoare
  • domnitoarei
plural
  • domnitori
  • domnitorilor
  • domnitoare
  • domnitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: domnitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domnitor
  • domnitorul
  • domnitoru‑
plural
  • domnitori
  • domnitorii
genitiv-dativ singular
  • domnitor
  • domnitorului
plural
  • domnitori
  • domnitorilor
vocativ singular
  • domnitorule
plural
  • domnitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

domnitor, domnitoareadjectiv

  • 1. figurat rar Care domnește, stăpânește, domină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stăpânitor
    • format_quote Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștii acestei, Cu aripele întinse se mai scutură. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
  • chat_bubble (în) sintagmă Familie (sau casă) domnitoare = familie din care face parte un monarh. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dinastie
etimologie:
  • Domni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

domnitor, domnitorisubstantiv masculin

  • 1. Domn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: domn monarh vodă voievod
    • format_quote Domnitor, persoana care e în capul unui stat Și pe care țara-l ține pe băut și pe mîncat. LIT. ANTIMONARHICĂ 54. DLRLC
    • format_quote Pașadia ne înșiră cam tot ce se știa despre acele locuințe ale vechilor domnitori. M. I. CARAGIALE, C. 22. DLRLC
    • format_quote Cîți domnitori și mitropoliți s-au rînduit la scaunul Moldovei... au trebuit să treacă măcar o dată prin Humulești. CREANGĂ, A. 73. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu. DEX '09
etimologie:
  • Domni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.