domeniu sn [At: ȘINCAI, HR. III 18/31 / V: (înv) ~m, ~miniu, condominiu, domen, ~nă sf / Pl: ~ii / E: fr domaine] 1 Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societății medievale în Europa Apuseană. 2 (Înv; îs) Ministerul de ~ii sau Domenii Ministerul care avea în grijă administrarea și exploatarea averilor funciare ale statului și ale particularilor. 3 (Îs) ~l public Totalitatea bunurilor întreținute de stat și de care se folosește publicul (drumuri, poduri etc.). 4 (D. opere, invenții; îe) A cădea în ~l public A deveni bunul tuturor, putând fi comercializat de oricine. 5 Cuprinsul unei științe, al unei arte. 6 Sferă de activitate. 7 (Mat) Mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață, în spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că orice pereche de puncte din mulțime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime. 8 (Fiz) Interval de valori ale unei mărimi. corectat(ă)