12 definiții pentru dodi, dodii   conjugări / declinări

DÓDII s. f. pl. (Pop. și fam.; în expr.) A vorbi sau a grăi (cam) în dodii = a vorbi fără șir; a aiura. A lăsa (pe cineva) în dodiile lui = a lăsa (pe cineva) să-și facă nestingherit toanele, capriciile. A umbla sau a merge (ca) în dodii = a umbla sau a merge în neștire, năuc. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓDII f. pl.: A vorbi în ~ a vorbi întraiurea. A umbla în ~ a umbla fără rost. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓDII s. f. pl. (În expr.) În dodii = la întâmplare. (din dodă)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

dódii s. f. pl.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dódiĭ f. pl. (rudă cu dodeĭesc și dodesc). Est. A vorvi în dodiĭ, a vorbi într’aiurea, a aĭura. A merge în dodiĭ, a merge în bobote, ia noroc, cum s’a nemeri.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DODÍ, dodesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găsi ceva din întâmplare; a pune mâna pe ceva, a înhăța.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

DODÍ, dodésc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A o nimeri, a ghici fără să vrea. (din dodă)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

dodeĭesc v. tr. (vsl. dodĕĭati, sîrb. dódijati, dojaditi. V. nădăĭesc). Vechĭ. Incomodez, supăr, necăjesc, molestez (Cost. 1, 262). – Și dodăĭesc și dodiesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dodésc v. tr. (rudă cu dodiĭ). Vest. Brodesc, nemeresc: Vezĭ de maĭ dodește vre-o mătase (VR. 1928, 3, 361). A o dodi, a o brodi. V. zgodesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dodéz (mă) v. refl. (var. din dodesc). Trans. Mă ferchezuĭesc, mă spăl, mă peptăn.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dodiálă, dodiésc V. dodeĭ-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

a vorbi în dodii expr. 1. a face afirmații nefondate. 2. a vorbi incoerent / neclar.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink