DOBROGEAN¹, -Ă, dobrogeni, -e, adj. Din Dobrogea, care ține de Dobrogea. Datoriei lui e să mă inițieze în serviciul special al acelui județ dobrogean. SADOVEANU, P. M. 114. Între linia întortocheată, unde pămîntul dobrogean se frînge ca să se facă țărm, și linia onduloasă a nisipurilor veșnic vînturate de lopețile mării se întinde, cu întreruperi, un brîu de pante mănoase. GALACTION, O. I 437. De trei nopți însă turcul dobrogean Ahmet Mamet doarme la carceră. SAHIA, N. 114.