doagă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II 60/31 / Pl: ~age / E: ml doga] 1 Fiecare dintre bucățile de lemn cioplite înguste, lunguiețe și puțin încovoiate care, strânse în cercuri, formează corpul unui vas de lemn. 2 (D. sunete; îlav) A ~ Înfundat. 3 (D. sunete; îal) Grav. 4 (D. glas; îal) Răgușit. modificată