dizolvant, ~ă [At: NEGULICI / V: (îvr) ~vint / S și: diso~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr dissolvant, it dissolvente] 1 a Care are însușirea de a dizolva (5). 2 a (Fig) Care descompune Si: (liv) disolutiv. 3 sm Substanță (lichidă) care are proprietatea de a dizolva (5) în masa ei alte substanțe Si: solvent.