2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISIMILARE, disimilări, s. f. (Fon.) Faptul de a se disimila; disimilație. – V. disimila.

DISIMILARE, disimilări, s. f. (Fon.) Faptul de a se disimila; disimilație. – V. disimila.

disimilare sf [At: PUȘCARIU, L. R. I, 363 / Pl: ~lări / E: disimila] 1-2 (Fon) Disimilație (1-2). 3 Proces biochimic care constă în descompunerea substanțelor organice cu eliberare de energie.

DISIMILARE, disimilări, s. f. (Lingv.) Faptul de a se disimila.

DISIMILARE s.f. Acțiunea de a disimila; disimilație. [< disimila].

DISIMILA, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. – Din fr. dissimiler.

DISIMILA, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. – Din fr. dissimiler.

disimila vtr [At: GRAUR, I. L. 62 / Pzi: 3 ~lea / E: fr dissimiler] (Fon) 1-2 A (se) modifica din cauza influenței unui sunet identic sau asemănător. 3-4 A dispărea sau a face să dispară din cauza influenței unui alt sunet identic sau asemănător.

DISIMILA, disimilez, vb. I. Refl. (Lingv.; despre sunetele vorbirii; în opoziție cu asimila) A se modifica căpătînd un aspect deosebit sau a dispărea sub influența altui sunet, identic sau asemănător.

DISIMILA vb. I. tr., refl. (Lingv.; despre sunete) A (se) modifica, a dispărea sau a face să dispară datorită influenței unui alt sunet identic, asemănător. [< fr. dissimiler].

DISIMILA vb. refl. (despre sunete) a suferi o disimilație. (< fr. dissimiler)

A DISIMILA ~ez tranz. (sunete ale vorbirii) A face să se disimileze. /<fr. dissimiler

A SE DISIMILA se ~ea intranz. (despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. /<fr. dissimiler

* disimilațiúne f. (d. dismilez). Acțiunea de a disimila. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.

* disimiléz v. tr. (compus ca a-similez, di-simulez. Fr. dissimiler). Gram. Fac să nu maĭ semene precum: tulbure îld. turbure(ca să nu fie doĭ r în acelașĭ cuvînt). Chim. Prefac substanțele animale orĭ vegetale în substanțe brute cu compozițiune chimică maĭ simplă. – Și dezasimilez. V. dessemăn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

disimilare (modificare a unui sunet) s. f., g.-d. art. disimilării; pl. disimilări

disimilare (modificare a unui sunet) s. f., g.-d. art. disimilării; pl. disimilări

disimilare s. f., g.-d. art. disimilării; pl. disimilări

disimila (a se ~) (a suferi o disimilație) vb. refl., ind. prez. 3 se disimilea, imperf. 3 pl. se disimilau; conj. prez. 3 să se disimileze; ger. disimilându-se

!disimila (a se ~) (a suferi o disimilație) vb. refl., ind. prez. 3 se disimilea

disimila vb., ind. prez. 3 sg. disimilea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISIMILARE s. (FON.) disimilație.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DISIMILARE s. f. (< disimila < fr. dissimiler): v. disimilație.

Intrare: disimilare
disimilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disimilare
  • disimilarea
plural
  • disimilări
  • disimilările
genitiv-dativ singular
  • disimilări
  • disimilării
plural
  • disimilări
  • disimilărilor
vocativ singular
plural
Intrare: disimila
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disimila
  • disimilare
  • disimilat
  • disimilatu‑
  • disimilând
  • disimilându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • disimilea
(să)
  • disimileze
  • disimila
  • disimilă
  • disimilase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • disimilea
(să)
  • disimileze
  • disimilau
  • disimila
  • disimilaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disimilare, disimilărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi disimila DEX '09 DEX '98 DN

disimilaverb

  • 1. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.