discotecă s. f. (muz.) Loc în care se ascultă și se dansează după muzică modernă înregistrată ◊ „Vizitatorii găsesc reîntinerit și Cazinoul din Mamaia, care a fost supus unor lucrări de reamenajare, adăpostind în prezent o berărie cu 115 locuri, o cofetărie cu 120 de locuri, o discotecă cu 140 de locuri.” R.l. 5 V 79 p. 5; v. și Pr.R.TV 16 XII 78 p. 14; v. și maxișah (1970), disc-jokey, minivacanță, rockotecă (din fr. discothèque, it. discoteca, engl. discotheque; BD 1966; L. Seche în LR 3/77 p. 270, atestare din 1969; LTR; DN – alte sensuri, DEX, DN3, DEX-S)