DISCORDARE, discordări, s. f. Acțiunea de a (se) discorda și rezultatul ei. El simți o rupere bruscă, o discordare dureroasă în tot trupul și conștiința lui; ca într-o vîlvătaie de incendiu, îi tremurară deodată toate gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A. 313. – Variantă: descordare s. f.