DIMIE, dimii, s. f. 1. (Munt., Mold.) Țesătură țărănească de lînă, de obicei de culoare albă, din care se confecționează haine și obiecte de îmbrăcăminte; pănură, aba. Într-un colț... atîrna o bucată mare de dimie la uscat. DUMITRIU, V. L. 46. Era cu straiele alea nouă de dimie albă. SADOVEANU, M. C. 183. [Agapia] se ridică între munți, zveltă, albă și strînsă la un loc, ca într-o dulamă de dimie albă. GALACTION, O. I 497. 2. (Neobișnuit) Pantaloni țărănești strîmți; cioareci. Băieții cei de tot tineri, cu dimie strîmtă și găitănată pe picioare... ridicau nori de praf cu săriturile lor. MACEDONSKI, O. III 11.