dictare sf [At: CR (1838), 40¹/38 / Pl: ~tări / E: dicta] 1 Pronunțare clară a unor cuvinte, texte, cifre etc. pentru ca acestea să poată fi reproduse (scrise, înregistrate) întocmai Si: dictat¹ (1), (îvr) dictație (1), (înv) dicteu (1). 2 Lucrare școlară care constă în reproducerea în scris a unui text dictat (1) Si: (îvr) dictație (2), (înv) dicteu (2). 3 Impunere categorică a unor norme sau reguli prestabilite Si: constrângere, dictat¹ (3). 4 (Pex) Ordin. 5 Îndemnare la o acțiune Si: dictat¹ (5). 6 (Înv) Sugerare.