DIASTÁZĂ, diastaze, s. f. 1. (Biol.) Enzimă. 2. (Med.) Despărțire accidentală a două oase articulate, în urma unei lovituri, a unui efort brusc etc. [Pr.: di-a-] – Din fr. diastase.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DIASTÁZĂ ~e f. 1) Substanță organică care îndeplinește rolul de catalizator în reacțiile biochimice din organismul animalelor și plantelor, înlesnind procesele metabolice; enzimă; ferment. 2) med. Despărțire accidentală a două oase articulate (prin lovire, printr-un efort). [Sil. di-as-] /<fr. diastase
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIASTÁZĂ s.f. 1. Ferment solubil care transformă diverse substanțe; enzimă. 2. Dezlipire accidentală a două părți anatomice normal unite sau articulate între ele; disjuncție. [< fr. diastase, cf. gr. diastasis – separație].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIASTÁZĂ s. f. 1. enzimă. 2. dezlipire accidentală a două părți anatomice, normal unite sau articulate între ele; disjuncție. (< fr. diastase)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIASTÁZĂ s. (BIOL.) 1. v. enzimă. 2. v. amilază.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

diastáză s. f. (sil. di-a-; mf. -sta-) → stază
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diastáză f., pl. e (vgr. diástasis, distanță. V. extaz, metastază). Chir. Depărtarea accidentală a doŭă oase articulate. Chim. Ferment solubil care transformă diferite substanțe: ptialina glandelor salivare e o diastază.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink