diaspora s. f. 1. Totalitatea comunităților evreiești împrăștiate în afara Palestinei în urma captivității babiloniene (sec. 6 î. Hr.) și, mai târziu, a căderii Ierusalimului (70 d. Hr.). 2. Diaspora ortodoxă = comunități ortodoxe dincolo de hotarele țărilor cu majoritate ortodoxă, aflate în spațiul lumii catolice, protestante și anglicane, în Europa, America, Australia etc.; împrăștiere. – Din gr. diaspora „împrăștiere”.