DIALECTOLOGÍE s. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul dialectelor și al graiurilor (unei limbi). [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectologie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DIALECTOLOGÍE f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul dialectelor și a graiurilor unei limbi. [Art. dialectologia; G.-D. dialectologiei; Sil. -gi-e] /<fr. dialectologie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIALECTOLOGÍE s.f. Ramură a lingvisticii care studiază dialectele și graiurile unei limbi. [Gen. -iei. / < fr. dialectologie, cf. gr. dialektos – dialect, logos – știință].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIALECTOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii care studiază dialectele și graiurile unei limbi. (< fr. dialectologie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dialectologíe s. f. (sil. di-a-), art. dialectología, g.-d. dialectologíi, art. dialectologíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dialectologíe f. (dialect și -logie). Studiu științific al dialectelor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink