DIALECTO- „grai, dialect”. ◊ gr. dialektos „grai, vorbire” > fr. dialecto-, engl. id., germ. dialekto- > rom. dialecto-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în dialectologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază graiurile și dialectele unei limbi; sin. glotologie (1).