DIALECTOLOG, -Ă, dialectologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în dialectologie. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectologue.

dialectolog, ~ă smf [At: VARLAAM – SADOVEANU 120 / P: di-a~ / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr dialectologue] Specialist în dialectologie.

DIALECTOLOG, -Ă, dialectologi, -e, s. m. și f. Specialist în dialectologie. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectologue.

DIALECTOLOG, -Ă, dialectologi, -e, s. m. și f. Specialist în dialectologie. – Pronunțat: di-a-.

DIALECTOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în dialectologie. [< fr. dialectologue].

DIALECTOLOG, -Ă s. m. f. specialist în dialectologie. (< fr. dialectologue)

DIALECTOLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în dialectologie. [Sil. di-a-] /<fr. dialectoloque

dialectolog (desp. di-a-) s. m., pl. dialectologi

dialectolog (di-a-) s. m., pl. dialectologi

dialectolog s. m. (sil. di-a-), pl. dialectologi

DIALECTOLOG s. m. (< fr. dialectologue, cf. gr. dialecktos „grai”, „dialect” + logos „știință”): specialist în dialectologie (v. dialectologie).

DIALECTO- „grai, dialect”. ◊ gr. dialektos „grai, vorbire” > fr. dialecto-, engl. id., germ. dialekto- > rom. dialecto-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în dialectologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază graiurile și dialectele unei limbi; sin. glotologie (1).