diafonie sf [At: LM / P: di-a~ / Pl: ~ii / E: fr diaphonie] (Muz) 1 Acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta lui corespunzătoare. 2 Muzică veche interpretată pe două voci. 3 Interacțiune cu caracter perturbativ între circuite de telecomunicații, prin care semnalele transmise pe un circuit devin perceptibile pe alte circuite.