10 definiții pentru diafonie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIAFONIE s. f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphonie.
DIAFONIE s. f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphonie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
diafonie sf [At: LM / P: di-a~ / Pl: ~ii / E: fr diaphonie] (Muz) 1 Acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta lui corespunzătoare. 2 Muzică veche interpretată pe două voci. 3 Interacțiune cu caracter perturbativ între circuite de telecomunicații, prin care semnalele transmise pe un circuit devin perceptibile pe alte circuite.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIAFONIE s.f. 1. Auzire a unei convorbiri telefonice de pe un circuit pe altul. 2. (Muz.) Acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta lui corespunzătoare. ♦ Muzică veche pe două voci. [Gen. -iei. / < fr. diaphonie, cf. gr. diaphonia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIAFONIE s. f. 1. trecere a unui semnal de pe o cale de transmisiune pe o altă cale. 2. acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta corespunzătoare acestuia. 3. muzică veche pe două voci. (< fr. diaphonie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diafonie s. f. ◊ „Aflăm că perturbațiile care dau curs speculațiilor – în genul păcăniturilor care se aud în receptor, apariției altor convorbiri pe fir – se datorează fie deranjamentelor deja existente, fie scăderii izolației între perechile unui cablu, care determină fenomenul de diafonie (transferul câmpului electromagnetic de la o pereche de cabluri la alta).” Cotid. 7 VI 93 p. 3 (din fr. diaphonie; PR 1953; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIAFONIE f. Recepționare simultană a unor semne (convorbiri) de pe mai multe circuite de telecomunicații. [Art. diafonia; G.-D. diafoniei; Sil. di-a-] /<fr. diaphonie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diafonie (desp. di-a-) s. f., art. diafonia, g.-d. diafonii, art. diafoniei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
diafonie (di-a-) s. f., art. diafonia, g.-d. diafonii, art. diafoniei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diafonie s. f. (sil. di-a-) → fonie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
diafonie v. organum.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: di-a-
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
diafoniesubstantiv feminin
- 1. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta lui corespunzătoare. DN
- 2.1. Muzică veche pe două voci. DN
-
etimologie:
- diaphonie DEX '09 DEX '98 DN