DEȘANȚ s. n. sg. (Regional, numai în expr.) Mi-i (sau îmi pare) deșanț = m-apucă mirarea, îmi pare ciudat, curios, straniu, neobișnuit, bizar. Zi o dată da; pe urmă n-are să-ți mai pară deșanț. CONTEMPORANUL, VI_II 5. Poate ți-i deșanț de una ca aceasta? CREANGĂ, P. 190. Ha, ha, ha, cucoană Florică... tare-mi pare deșanț! ALECSANDRI, T. 918.