2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZUNIRE, dezuniri, s. f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînțelegere, vrajbă. – V. dezuni.

DEZUNIRE, dezuniri, s. f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînțelegere, vrajbă. – V. dezuni.

dezunire sf [At: TDRG / Pl: ~ri / E: dezuni] (Rar) 1 Desfacere. 2 Dezlipire. 3 Separare. 4 Învrăjbire.

DEZUNIRE, dezuniri, s. f. (Rar) Despărțire; fig. lipsă de solidaritate; dezbinare, neînțelegere, vrajbă. Aceste intrigi... aduseră dezunirea în toată emigrațiunea. GHICA, A. 765.

DEZUNI, dezunesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.

DEZUNI, dezunesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.

dezuni vtr [At: TDRG / Pzi: ~nesc / E: fr désunir] (Rar) 1-2 A (se) desface. 3-4 A (se) dezlipi. 5-6 A (se) separa. 7-8 A (se) învrăjbi.

DEZUNI, dezunesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A despărți; fig. a dezbina, a învrăjbi. [Se legară] să lupte pe față și pe sub mînă împotriva dușmanilor ce ar mai voi să le strice frăția și să-i dezunească. ISPIRESCU, M. V. 47.

A DEZUNI dezunesc tranz. rar A face să se dezunească. /dez- + a uni

A SE DEZUNI mă dezunesc intranz. rar 1) (despre obiecte unite) A se desprinde unul de altul sau dintr-un tot. 2) (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrăma; a se dezagrega. 3) (despre două sau mai multe persoane) A trăi în vrajbă; a se vrăjmăși; a se dușmăni; a se învrăjbi; a se urî. /dez- + a uni

dezunì v. 1. a despărți ce era unit; 2. fig: a învrăjbi.

* dezunésc v. tr. (fr. désunir). Despart, stric unirea (propriŭ și fig.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezunire (rar) (desp. de-zu-/dez-u-) s. f., g.-d. art. dezunirii; pl. dezuniri

!dezunire (rar) (de-zu-/dez-u-) s. f., g.-d. art. dezunirii; pl. dezuniri

dezunire s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezunirii; pl. dezuniri

dezuni (a ~) (rar) (desp. de-zu-/dez-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezunesc, 3 sg. dezunește, imperf. 1 dezuneam; conj. prez. 1 sg. să dezunesc, 3 să dezunească

!dezuni (a ~) (rar) (de-zu-/dez-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezunesc, imperf. 3 sg. dezunea; conj. prez. 3 dezunească

dezuni vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezunesc, imperf. 3 sg. dezunea; conj. prez. 3 sg. și pl. dezunească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZUNIRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, despărțire, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, separare, vrajbă, zâzanie.

dezunire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DESPĂRȚIRE. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DlSCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. SEPARARE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

DEZUNI vb. v. despărți, dezbina, învrăjbi, separa.

dezuni vb. v. DESPĂRȚI. DEZBINA. ÎNVRĂJBI. SEPARA.

A dezuni ≠ a îmbina, a împreuna, a uni

Intrare: dezunire
  • silabație: de-zu-, dez-u- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezunire
  • dezunirea
plural
  • dezuniri
  • dezunirile
genitiv-dativ singular
  • dezuniri
  • dezunirii
plural
  • dezuniri
  • dezunirilor
vocativ singular
plural
dizunire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dezuni
  • silabație: de-zu-ni, dez-u-ni info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezuni
  • dezunire
  • dezunit
  • dezunitu‑
  • dezunind
  • dezunindu‑
singular plural
  • dezunește
  • dezuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezunesc
(să)
  • dezunesc
  • dezuneam
  • dezunii
  • dezunisem
a II-a (tu)
  • dezunești
(să)
  • dezunești
  • dezuneai
  • dezuniși
  • dezuniseși
a III-a (el, ea)
  • dezunește
(să)
  • dezunească
  • dezunea
  • dezuni
  • dezunise
plural I (noi)
  • dezunim
(să)
  • dezunim
  • dezuneam
  • dezunirăm
  • dezuniserăm
  • dezunisem
a II-a (voi)
  • dezuniți
(să)
  • dezuniți
  • dezuneați
  • dezunirăți
  • dezuniserăți
  • dezuniseți
a III-a (ei, ele)
  • dezunesc
(să)
  • dezunească
  • dezuneau
  • dezuni
  • dezuniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desuni
  • desunire
  • desunit
  • desunitu‑
  • desunind
  • desunindu‑
singular plural
  • desunește
  • desuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desunesc
(să)
  • desunesc
  • desuneam
  • desunii
  • desunisem
a II-a (tu)
  • desunești
(să)
  • desunești
  • desuneai
  • desuniși
  • desuniseși
a III-a (el, ea)
  • desunește
(să)
  • desunească
  • desunea
  • desuni
  • desunise
plural I (noi)
  • desunim
(să)
  • desunim
  • desuneam
  • desunirăm
  • desuniserăm
  • desunisem
a II-a (voi)
  • desuniți
(să)
  • desuniți
  • desuneați
  • desunirăți
  • desuniserăți
  • desuniseți
a III-a (ei, ele)
  • desunesc
(să)
  • desunească
  • desuneau
  • desuni
  • desuniseră
dizuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezunire, dezunirisubstantiv feminin

rar
etimologie:
  • vezi dezuni DEX '98 DEX '09

dezuni, dezunescverb

rar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.