dezlipire sf [At: CANTEMIR, HR. 397 / S și: (înv) desl~ / Pl: ~ri / E: dezlipi] 1 Desprindere a două corpuri lipite cu ajutorul unei substanțe adezive, a unei suduri Si: dezlipit¹ (1). 2 (Pex) Desprindere din locul în care este fixat, prin forța aderenței Si: dezlipit¹ (2). 3 Rupere (de întregul din care face parte) Si: desprindere, detașare, dezlipit¹ (3), separare Cf dezlipi (8). 4 (Îs) ~ de retină Afecțiune oculară care constă în detașarea retinei de pe coroidă, provocând adesea pierderea vederii Si: desprindere de retină.

dezlipire s. f., g.-d. art. dezlipirii; pl. dezlipiri

dezlipire s. f., g.-d. art. dezlipirii; pl. dezlipiri

dezlipire s. f., g.-d. art. dezlipirii; pl. dezlipiri

DEZLIPIRE s. 1. desfacere, desprindere, detașare. (~ a ceva din locul unde era lipit, prins.) 2. depărtare, îndepărtare. (~ lui de casă.)

DEZLIPIRE s. 1. desfacere, desprindere, detașare. (~ a ceva din locul unde era lipit, prins.) 2. depărtare, îndepărtare. (~ lui de casă.)

Dezlipire ≠ încleiere, lipire