dezmăț sn [At: MACEDONSKI, O. IV, 126 / S și: (înv) desm~ / Pl: ~uri / E: drr dezmăța] 1 Comportament plin de excese, de extravaganță Si: destrăbălare, desfrâu, dezmățare (2). 2 (Ccr; lpl) Fapte, atitudini care denotă dezmățul (1). 3 (Rar) Exces în desăvârșirea unei acțiuni, a unui fenomen Si: abuz, exagerare. 4 (Fig) Debandadă. modificată