dezmeticit², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (pop) ~tecit / S și: desm~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezmetici] 1 (Înv) Înnebunit Cf dezmetici (2). 2 Care și-a revenit dintr-o stare emotivă puternică (dintr-o amețeală, din leșin etc.) Si: (înv) dezamețit Cf dezmetici (3). 3 (Fig) Clarificat asupra unei probleme, situații etc. Si: dumerit. modificată