dezlânat², ~ă a [At: ȘĂINEANU, D. U. / S și: (înv) desl~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezlâna] 1 (D. fire toarse) Care a pierdut aspectul răsucit Si: desrăsucit. 2 Scămoșat. 3 (Pex; d. țesături sau d. obiecte confecționate din țesături) Cu firele scămoșate și rupte Si: destrămat, rărit, uzat. 4 (Fig; d. gândire, vorbire, scriere, stil etc.) Lipsit de coerență Si: incoerent, prolix, vag.

dezlânat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dezlâna] 1-2 Dezlânare (1-2). 3 Scămoșare. 4-5 Dezlânare (4-5).

DEZLÂNA, pers. 3 dezlânează, vb. I. Refl. (Rar; despre fire textile răsucite) A-și pierde aspectul răsucit; a se scămoșa. ♦ Fig. (Despre stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de logică. – Pref. dez- + lână.

dezlâna [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (reg) ~lina / S și: (înv) desl~ / Pzi: ~nez / E: dez- + lână] 1 vr (D. mănunchiuri de fibre textile) A se răsfira. 2-3 vtr (D. fire toarse) A(-și) pierde aspectul răsucit Si: a se desrăsuci, a se scămoșa. 4 vr (Pex; d. țesături sau d. obiecte confecționate) A se rări (prin scămoșarea și ruperea firelor) Si: a se destrăma, a se uza, a se strica. 5 (Fig; d. stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de coerență.

dezlina v vz dezlâna

DEZLÂNA, pers. 3 dezlânează, vb. I. Refl. (Rar; despre fire textile răsucite) A-și pierde aspectul răsucit; a se scămoșa. ♦ Fig. (Despre stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de logică. – Dez- + lână.

DEZLÎNA, dezlînez, vb. I. Refl. (Despre un fir de lînă răsucită) A-și pierde răsuceala, a se scămoșa. ♦ Fig. (Despre stări psihice) A deveni neprecis, fără contur; a se împrăștia. Cele mai scumpe simțiri se dezlînau. La TDRG.

DEZLÎNAT, -Ă, dezlînați, -te, adj. 1. (Despre fire toarse; p. ext., rar, despre obiecte confecționate din fire toarse) Destrămat, rărit. Cu pantaloni dezlînați și roși. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ Fig. Ceața a început să năvălească în oraș. La început a mers pe jos, dezlînată, ca fantomele unei turme de oi. BOGZA, V. J. 39. 2. Fig. (Despre formulări ale gîndirii omenești) Fără șir, fără logică, lipsit de precizie sau de concizie, prolix. Versuri dezlînate. Discurs dezlînat. ▭ Nu vei găsi... în paginile nuvelelor... cuvinte inutile, imagini deplasate, episoade dezlînate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 2/5. ◊ (Adverbial) Explică dezlînat, jenat că insistă. CAMIL PETRESCU, T. II 145. O luă... pe jos, încet, cu ocoluri vădite, vorbind numai ea, descusut și dezlînat, sărind de la una la alta, încurcîndu-le pe toate. M. I. CARAGIALE, C. 137.

A DEZLÂNA ~ez tranz. A face să se dezlâneze. /dez- + lână

A SE DEZLÂNA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre fire textile sau obiecte formate din astfel de fire) A forma scamă la suprafață; a se scămoșa. 2) (despre obiecte împletite din lână) A se desface îndepărtându-se fir de fir; a se deșira; a se răsfira. 3) fig. (despre gânduri, stil etc.) A-și pierde concizia; a deveni prolix. /dez- + lână

deslânat a. destrămat (și fig.).

deslînéz v. tr. (d. lînă). Destram. Fig. Descompun, analizez. Ață deslînată, ață scămoșată, cu ițele nerăsucite. Fib. Versurĭ deslînate, fără coeziune, greoaĭe, Proaste. – Și dezl-.

dezlînéz V. deslînez.

dezlâna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se dezlânează, imperf. 3 pl. se dezlânau; conj. prez. 3 să se dezlâneze; ger. dezlânându-se

!dezlâna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se dezlânează

dezlâna vb., ind. prez. 3 sg. dezlânează

dezlîna

deslânez.

DEZLÂNAT adj. v. destrămat, prolix, rărit, scămoșat.

Dezlânat ≠ laconic, lapidar, scurt, succint

DEZLÂNA vb. v. destrăma, rări, scămoșa.

dezlîna vb. v. DESTRĂMA. RĂRI. SCĂMOȘA.

dezlînat adj. v. DESTRĂMAT. PROLIX. RĂRIT. SCĂMOȘAT.