2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezamețit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 431 / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezameți] (Înv) Care este dezmeticit.

DEZAMEȚIT, -Ă, dezamețiți, -te, adj. (Rar) Trezit, deșteptat din amețeală; dezmeticit. După ce mor... lumea dezamețită de prestigiul lor personal, bagă atunci de seamă că faima lor a fost mincinoasă și că faptele vieții lor se reduc la nimic. ODOBESCU, S. I 431.

DEZAMEȚIT, -Ă, dezamețiți, -te, adj. (Rar) Trezit din amețeală, dezmeticit. – Din des1- + amețit.

dezameți vtr [At: POLIZU / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pzi: esc / E: dez- + ameți] (Înv) 1-2 A (se) dezmetici.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezamețit adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezamețiți; f. sg. dezamețită, pl. dezamețite

dezameți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamețesc, 3 sg. și pl. dezamețească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZAMEȚIT adj. v. dezmeticit, recules, trezit.

dezamețit adj. v. DEZMETICIT. RECULES. TREZIT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dezameți, dezamețesc, vb. IV (înv.) a (se) trezi din amețeală; a-și reveni.

Intrare: dezamețit
dezamețit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezamețit
  • dezamețitul
  • dezamețitu‑
  • dezameți
  • dezamețita
plural
  • dezamețiți
  • dezamețiții
  • dezamețite
  • dezamețitele
genitiv-dativ singular
  • dezamețit
  • dezamețitului
  • dezamețite
  • dezamețitei
plural
  • dezamețiți
  • dezamețiților
  • dezamețite
  • dezamețitelor
vocativ singular
plural
dezmețit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmețit
  • dezmețitul
  • dezmețitu‑
  • dezmeți
  • dezmețita
plural
  • dezmețiți
  • dezmețiții
  • dezmețite
  • dezmețitele
genitiv-dativ singular
  • dezmețit
  • dezmețitului
  • dezmețite
  • dezmețitei
plural
  • dezmețiți
  • dezmețiților
  • dezmețite
  • dezmețitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezameți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezameți
  • dezamețire
  • dezamețit
  • dezamețitu‑
  • dezamețind
  • dezamețindu‑
singular plural
  • dezamețește
  • dezamețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezamețesc
(să)
  • dezamețesc
  • dezamețeam
  • dezameții
  • dezamețisem
a II-a (tu)
  • dezamețești
(să)
  • dezamețești
  • dezamețeai
  • dezamețiși
  • dezamețiseși
a III-a (el, ea)
  • dezamețește
(să)
  • dezamețească
  • dezamețea
  • dezameți
  • dezamețise
plural I (noi)
  • dezamețim
(să)
  • dezamețim
  • dezamețeam
  • dezamețirăm
  • dezamețiserăm
  • dezamețisem
a II-a (voi)
  • dezamețiți
(să)
  • dezamețiți
  • dezamețeați
  • dezamețirăți
  • dezamețiserăți
  • dezamețiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezamețesc
(să)
  • dezamețească
  • dezamețeau
  • dezameți
  • dezamețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezamețit, dezamețiadjectiv

  • 1. rar Trezit, deșteptat din amețeală.
    • format_quote După ce mor... lumea dezamețită de prestigiul lor personal, bagă atunci de seamă că faima lor a fost mincinoasă și că faptele vieții lor se reduc la nimic. ODOBESCU, S. I 431. DLRLC
etimologie:
  • des- + amețit DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.