2 intrări
12 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dezamețit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 431 / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezameți] (Înv) Care este dezmeticit.
DEZAMEȚIT, -Ă, dezamețiți, -te, adj. (Rar) Trezit, deșteptat din amețeală; dezmeticit. După ce mor... lumea dezamețită de prestigiul lor personal, bagă atunci de seamă că faima lor a fost mincinoasă și că faptele vieții lor se reduc la nimic. ODOBESCU, S. I 431.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZAMEȚIT, -Ă, dezamețiți, -te, adj. (Rar) Trezit din amețeală, dezmeticit. – Din des1- + amețit.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
dezameți vtr [At: POLIZU / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~țesc / E: dez- + ameți] (Înv) 1-2 A (se) dezmetici.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezmeți v vz dezameți
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezmețit, ~ă a vz dezamețit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezamețì v. a (se) trezi din amețeală.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezamețit adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezamețiți; f. sg. dezamețită, pl. dezamețite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezameți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamețesc, 3 sg. și pl. dezamețească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZAMEȚIT adj. v. dezmeticit, recules, trezit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezamețit adj. v. DEZMETICIT. RECULES. TREZIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
dezameți, dezamețesc, vb. IV (înv.) a (se) trezi din amețeală; a-și reveni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dezamețit, dezamețităadjectiv
- 1. Trezit, deșteptat din amețeală.sinonime: dezmeticit recules trezit
- După ce mor... lumea dezamețită de prestigiul lor personal, bagă atunci de seamă că faima lor a fost mincinoasă și că faptele vieții lor se reduc la nimic. ODOBESCU, S. I 431. DLRLC
-
etimologie:
- des- + amețit DLRM