2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dezalienat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: dezaliena] (Liv) 1 (Jur; d. capacitatea cuiva de a transmite un drept sau un lucru prin cesiune, vânzare etc.) Care este anulat Si: abolit. 2 (Jur; ccr; d. un bun înstrăinat) Care este restituit. 3 (Med) Care și-a recăpătat facultățile mintale.
dezaliena vt [At: MDA ms / P: ~i-e~ / Pzi: ~nez / E: dez- + aliena] (Liv) 1 (Jur) A anula capacitatea cuiva de a transmite un drept sau un lucru prin cesiune, vânzare etc. 2 (Jur; ccr) A restitui un bun înstrăinat. 3 (Med) A-și recăpăta facultățile mintale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZALIENA vb. tr. a combate sistematic și perseverent alienarea. (< fr. désaliéner)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezaliena vb., ind. prez. 3 sg. dezalienează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dezaliena, dezalienezverb
- 1. A combate sistematic și perseverent alienarea. MDN '00
etimologie:
- désaliéner MDN '00