DEVASTATÓR, -OÁRE, devastatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care devastează; distrugător, pustiitor. – Din fr. dévastateur, lat. devastator, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVASTATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care devastează; pustiitor. /<fr. dévastateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVASTATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Distrugător, pustiitor. [Cf. fr. dévastateur, lat. devastator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVASTATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. distrugător, pustiitor. (< fr. dévastateur, lat. devastator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVASTATÓR adj. v. distrugător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

devastatór adj. m., pl. devastatóri; f. sg. și pl. devastatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink