detunător¹, ~oare [At: ASACHI, E. II, 277/3 / V: (îvr) ~nit~ a / Pl: ~i, ~oare / E: detuna + -ător] 1 a (Îvp) Care trăsnește. 2 sma (Înv) Cel care face să tune. 3 a (Îvr) Care bombardează. 4 sn Parte a țevii unei arme de foc de infanterie în care intră explozivul. 5 a Care răsună puternic Si: bubuitor. 6 a (D. arme de foc, explozii etc.) Care produce un zgomot puternic. 7 a (Rar; d. voce) Care are o rezonanță deosebită Si: puternic, sonor.