8 definiții pentru «detractor»   declinări

DETRACTÓR, -OÁRE, detractori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Calomniator. – Din fr. détracteur, lat. detractor, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DETRACTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care detractează; ponegritor; denigrator; defăimător; calomniator; clevetitor; bârfitor. /<fr. detracteur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DETRACTÓR, -OÁRE s.m. și f. Defăimător, ponegritor, calomniator, bârfitor; persoană care caută să micșoreze calitățile unei ființe etc. [Cf. fr. détracteur, lat. detractor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DETRACTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care caută să micșoreze meritele cuiva; defăimător, bârfitor, calomniator. (< fr. détracteur, lat. detractor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DETRACTÓR adj., s. v. bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

detractór s. m. (sil. -trac-), pl. detractóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* detractór, -oáre s. și adj. (lat. detractor). Care detractează.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

detractoáre s. f. (sil. -trac-), g.-d. art. detractoárei; pl. detractoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink