DETESTÁ, detést, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund – Din fr. détester, lat. detestari.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DETESTÁ, detest, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund. – Din fr. détester, lat. detestari.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Iris | Semnalează o greșeală | Permalink

detestá (a ~) vb., ind. prez. 3 detéstă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A detesta ≠ a venera
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A DETESTÁ detést tranz. A trata cu dispreț, cu ură. /<fr. détester, lat. detestari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DETESTÁ mă detést intranz. A se disprețui profund (unul cu altul). /<fr. détester, lat. detestari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DETESTÁ vb. I. tr., refl. A (se) disprețui profund, a simți repulsie; a (se) urî, a nu (se) putea suferi. [P.i. detést și (rar) -ez. / < fr. détester, cf. it. detestare, lat. detestari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DETESTÁ vb. tr., refl. a (se) disprețui profund, a (se) urî. (< fr. détester, lat. detestari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

detestá vb., ind. prez. 1 sg. detést, 3 sg. și pl. detéstă; ger. detestând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

detestà v. a urî tare.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*detést și -éz, a -á v. tr. (fr. détester, d. lat. de-testari, d. testis, martur. V. contest). Am în oroare, execrez, urăsc tare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink