DETESTA, detest, vb. I. Tranz. A urî cu tărie, a nu putea suferi (pe cineva sau ceva). Dumneata ești tot ce am detestat mai mult în viață. SEBASTIAN, T. 63. ◊ Refl. Se umilea, se detesta că a fost și a rămas un prost revoluționar. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 76. – Prez. ind. și: (rar) detestez (CARAGIALE, T. II 187).