detașamentist s. m. ◊ „Semnalul cel mai zguduitor a ceea ce avea să vină trebuia să-l fi constituit pentru noi soarta celor din detașamentele de muncă forțată – detașamentiștii cu banderolă galbenă [...] În 1941 au început primele încorporări și concentrări în detașamentele de muncă forțată, devenite subit detașamente de pedeapsă.” Fl. 26 IX 86 p. 23 (din detașament[e de muncă] + -ist)