DESUET, -Ă, desueți, -te, adj. Ieșit din uz, necorespunzător spiritului vremii, de modă veche; învechit, perimat. Cunoașterea realității, formarea de către fiecare actor a unui fond interior propriu de creație... va îndepărta schematismele, exagerările neteatrale, patetismul și retoricul desuet. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/6. – Pronunțat: -su-et.