DESUÉT, -Ă, desueți, -te, adj. Ieșit din uz, din modă, necorespunzător spiritului vremii; perimat. [Pr.: -su-et] – Din fr. désuet, lat. desuetus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DESUÉT ~tă (~ți, ~te) Care nu mai corespunde timpului actual; dintr-o epocă veche; perimat. Pictură ~tă. [Sil. -su-et] /<fr. désuet, lat. desuetus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESUÉT, -Ă adj. Învechit, perimat; care nu se mai obișnuiește, nu mai corespunde spiritului vremii. [Pron. -su-et. / < lat. desuetus, cf. fr. désuet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESUÉT, -Ă adj. căzut în desuetudine, care nu mai corespunde spiritului vremii; învechit, perimat; demodat. (< fr. désuet, lat. desuetus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DESUÉT adj. v. învechit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Desuet ≠ modern
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desuét adj. m. (sil. -su-et), pl. desuéți; f. sg. desuétă, pl. desuéte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink