DESTÍN, destine, s. n. 1. Soartă, viitor. 2. Forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului; fatalitate. – Din fr. destin.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTÍN ~e n. 1) Forță supranaturală care determină în mod irevocabil cursul evenimentelor; fatalitate; ursită; soartă. 2) Ansamblu de evenimente consecutive care au loc independent de voința unui om și care compun viața lui. /<fr. destin
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTÍN s.n. Soartă, viitor. ♦ Forță sau voință supranaturală despre care misticii cred că hotărăște tot ceea ce se petrece în viață; fatalitate. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. destin, it. destino].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTÍN s. n. 1. forță supranaturală care ar hotărî dinainte tot ceea ce se petrece în viața omului; 2. soartă, viitor; fatalitate. (< fr. destin)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTÍN s. v. soartă.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

destín s.n., pl. destíne
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) destín n., pl. e și urĭ (fr. destin, d. destiner, a destina; it. destino). Soartă, ursită, noroc saŭ nefericire ca însoțește vĭața omuluĭ: așa ĭ-a fost destinu, destin fericit. V. fatalitate, menire.
Sursa: Scriban | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink