destabilizator, -oare adj. (pol.; termen folosit după dec. 1989) Care destabilizează ◊ „Acest hibrid este preluat azi de d-nii C.V.T și compania [...] împinși de fosta securitate înainte, ca un vârf de lance în opera ei destabilizatoare.” R.lit. 30 VIII 90 p. 2. ◊ „Cine a sancționat grava acțiune destabilizatoare comisă de E. Valeriu prin întreruperea nejustificată a transmisiei în iunie ’90?” R.l. 28 XI 91 p. 4; v. și 27 XI 91 p. 8, Cotid. V 91 p. 2 (din destabiliza + -tor; Irina Preda în LR 10/92 p. 546)