despuietor, ~oare [At: COD. VOR. 149/1 / V: ~poiăt~, ~poiătoriu, ~poi~, ~poit~, ~poliat~, ~it~, ~itoriu, ~unetoriu / Pl: ~i, ~oare / E: despuia + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care jupoaie de piele. 3-4 smf, a (Persoană) care dezbracă pe cineva până la piele. 5 smf (Înv) Stăpân. 6 smf (Înv) Domn. 7 sm (Înv) Epitet dat lui Isus Hristos. 8 sf (Înv) Epitet dat Fecioarei Maria. 9-10 smf, a (Persoană) care cojește legume, fructe. 11-12 smf, a (Persoană) care desprinde boabele de pe cocean. 13-14 smf, a (Persoană) care curăță foile de pe știuleți. 15-16 smf, a (Persoană) care defrișează păduri. 17-20 smf, a (Persoană) care își însușește prin mijloace necinstite (tot) ceea ce are mai de preț cineva. 21-22 smf, a (Persoană) care dispune în mod nedrept să se ia bunurile celui asuprit. 23-24 smf, a (Persoană) care depopulează un ținut. 25-26 smf, a (Persoană) care privează pe cineva de un drept de care se bucurase mai înainte.