2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPRINDERE, desprinderi, s. f. Acțiunea de a (se) desprinde și rezultatul ei; desfacere, dezlipire, detașare. – V. desprinde.

DESPRINDERE, desprinderi, s. f. Acțiunea de a (se) desprinde și rezultatul ei; desfacere, dezlipire, detașare. – V. desprinde.

desprindere sf [At: HELIADE, PARALELISM, I, 76 / Pl: ~ri / E: desprinde] 1 Desfacere a mâinilor de pe un obiect strâns cu putere Si: desprins1 (1). 2 (Fig) Înțelegere a esențialului dintr-o mulțime de detalii nesemnificative Si: desprins1 (2). 3 (Fig) Distingere cu privirea a detaliului important Si: desprins1 (3). 4 Încetare de a mai fixa cu ochii un anumit obiectiv Si: desprins1 (4). 5 Desfacere dintr-o legătură Si: desprins1 (5). 6 Desfacere a părului dintr-o pieptănătură strânsă Si: desprins1 (6). 7 Deshămare a animalelor de tracțiune Si: desprins1 (7). 8 Dejugare a boilor Si: desprins1 (8). 9-10 Despărțire de cursul principal (al unei ape sau) al unui drum Si: desprins1 (9-10). 11 Desfacere a unui obiect din locul unde a fost fixat Si: desprins1 (11). 12 Punere în mișcare a unei ambarcații, îndepărtând-o de mal Si: desprins1 (12). 13 Dezlipire. 14 (Îs) ~ de retină Dezlipire de retină. 15 Detașare a unor obiecte dintr-un tot Si: desprins1 (14). 16-18 Despărțire (cu greu) (de ceva sau) de cineva foarte apropiat Si: desprins1 (15-17). 19 Ieșire în evidență din masa altor elemente Si: desprins1 (18). 20 (Rar) Depășire a celor din jur prin anumite însușiri Si: desprins1 (19). 21 (Spt) Distanțare netă înaintea celorlalți într-o întrecere Si: desprins1 (20). 22 (Fig) Evidențiere a ceva drept consecință logică a unor date Si: desprins1 (21). 23 (Teh) Trecere a unei mașini electrice într-un regim de funcționare instabilă, ca urmare a depășirii unor valori critice ale parametrilor Si: decroșare.

DESPRINDERE, desprinderi, s. f. Faptul de a (se) desprinde; desfacere, dezlipire, detașare. Frămîntările din sînul partidului social-democrat... au culminat cu desprinderea aripei stîngi și organizarea ei ca partid marxist-leninist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 9/5. [Arta bizantină] redă numai desprinderea și fuga de lume. CAMIL PETRESCU, T. I 35.

DESPRINDE, desprind, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi și a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, așezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, șireturile etc. care îl susțin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune; a dejuga, a deshăma. II. Refl. 1. A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detașa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se desluși. ♦ (Despre oameni) A ieși dintr-un grup sau dintr-o mulțime, a se detașa. ♦ (Rar) A se despărți, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reieși. ♦ A se distinge, a se înțelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Pref. des- + prinde.

desprinde [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~rind, și (reg) ~ring, Ps: 1: ~nsei, 4: ~nserăm[1], Cj 3,6 ~dă, și (reg) ~nză, Par: ~ns / E: des- + prinde] 1 vt (C.i. mâinile, brațele etc.) A desface de pe un obiect strâns cu putere. 2 vt (Fig) A înțelege esențialul dintr-o mulțime de detalii nesemnificative. 3 vt (Fig) A distinge cu privirea elementul important. 4 vt (Fig; c.i. ochii) A înceta să mai privească un anumit obiectiv. 5-6 vtr A (se) desface dintr-o legătură. 7 vt (C. e părul) A desface dintr-o pieptănătură strânsă. 8 vt (C.i. animale de tracțiune) A deshăma. 9 vt (C. e boul) A dejuga. 10 vr (D. ape, drumuri) A se despărți de cursul principal. 11-12 vtr (Urmat de pp „din”, „de la”) A (se) desface din locul unde a fost fixat. 13-14 vtr (D. ambarcațiuni) A (se) pune în mișcare îndepărtându-se de mal. 15 vt A dezlipi. 16-17 vtr (C.i. obiecte ce alcătuiesc un tot) A (se) detașa. 18-25 vtr (Udp „de”, „din”) A (se) despărți (cu greu) (de ceva sau) de cineva foarte apropiat. 26 vr A ieși în evidență din masa altor elemente. 27 vr (Rar) A depăși pe cei din jur prin anumite însușiri. 28 vr (Spt) A se distanța net înaintea celorlalți într-o întrecere. 29 vr (Fig) A se evidenția drept consecință logică a unor date. 30-31 vtr (Teh) (A trece sau) a face să treacă o mașină electrică într-un regim de funcționare instabilă, ca urmare a depășirii unor valori critice ale parametrilor Si: a (se) decroșa.

  1. conform DOOM2 accentuarea ar trebui să fie [des]+prinserăm Ladislau Strifler

DESPRINDE, desprind, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi și a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, așezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, șireturile etc. care îl susțin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune; a dejuga, a deshăma. II. Refl. 1. A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detașa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se desluși. ♦ (Despre oameni) A ieși dintr-un grup sau dintr-o mulțime, a se detașa. ♦ (Rar) A se despărți, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reieși. ♦ A se distinge, a se înțelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Des1- + prinde.

DESPRINDE, desprind, vb. III. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «din», «dintre», «de», «de la», «de pe», «de lîngă») I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit. Ionuț își desprinde mîna din a Irinei. DAVIDOGLU, M. 12. Fiecare [fată] desprindea mînile a doi flăcăi, unde-i venea la socoteală, spunea bună ziua, și urma jocul înainte. CREANGĂ, A. 105. ◊ Fig. Radu Comșa privește și nu-și poate desprinde ochii. C. PETRESCU, Î. II 15. ◊ Refl. reciproc. Se prind de mîni și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind, Și bat pămîntul tropotind În tact ușor. COȘBUC, P. I 57. 2. A desface, a rupe și a scoate sau a lua din locul în care a fost prins, așezat, pus (spre păstrare). Zaharia Duhu desprinse o foaie de cec și scrise o cifră. C. PETRESCU, A. 326. Din crestătură, cu unghii lungi desprinse o hîrtie îndoită, întinzînd-o. SADOVEANU, Z. C. 111. Mi-a venit să fac scrinul țăndări cu toporul... l-am cruțat, mulțumindu-mă să-i desprind o scîndură din dos. M. I. CARAGIALE, C. 92. Comandă moș Vasile de la cîrmă și Toader, desprinzînd gînjul din pociumb, sprinten se aruncă pe plută. VLAHUȚĂ, O. A. II 164. ♦ A desface un obiect (prins în balamale, nasturi, copci, șireturi etc.). Desprins din legătura rudimentară de sfori și curele, piciorul de lemn se da rostogol. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 38. Dă el să descuie ușa, nu poate; dă s-o desprindă, nici atîta. CREANGĂ, O. A. 254. Și în brațele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. EMINESCU, O. I 75. ♦ A lua (din cui, din cuier). Podarul își desprinde felinarul din cui. BOGZA, C. O. 288. Bătrînul Dan desprinde un paloș vechi din cui Și paloșul lucește voios în mîna lui. ALECSANDRI, O. 208. 3. (Cu privire la animalele de tracțiune) A scoate din jug sau din hamuri; a dejuga, a deshăma. Au cerut ca să i se potcovească caii repede și fără să-i mai desprinză de la rădvan. SBIERA, P. 248. Desprinse de la căruță un cal și-l dete fratelui său. ISPIRESCU, L. 226. II. Refl. 1. A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detașa. Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! Pentru asta, uneori, îi de ajuns să se desprindă numai o frunzuliță. DAVIDOGLU, O. 28. Carnea... s-a desprins singură de pe oase. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 151. Dar eu din brațe-i m-am desprins Și l-am certat și l-am împins. COȘBUC, P. I 94. Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde. EMINESCU, O. I 142. ◊ Fig. Prin Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, a șasea parte a globului s-a desprins din lanțul țărilor capitaliste. IST. R.P.R. 506. 2. (Despre oameni) A se desface dintr-o mulțime, a ieși dintr-un grup; a se detașa. Din cîrdul ciobanilor s-au desprins trei și coboară dîmbul. CAMILAR, T. 142. Din mulțimea întunecoasă... se desprinse o umbră. SADOVEANU, Z. C. 223. Șase oameni se desprind și, prinzînd sicriul în mîini, îl înalță pe umeri. SAHIA, N. 43. ♦ (Rar) A se despărți, a se separa. Eu, măi băieți, de acum nu mă mai desprind de voi. CAMILAR, TEM. 53. 3. (Predomină ideea apropierii de vorbitor a persoanei care s-a îndepărtat de la ceva sau de la cineva) A apărea, a se ivi. Întîile șiruri de trăgători se desprinseră din umbra pădurii. CAMILAR. N. I 47. De primprejur și din depărtări nehotărîte, umbre negre se desprindeau din noapte în răstimpuri. HOGAȘ, M. N. 135. ♦ A ieși în relief, a se detașa. Trei impresionante conuri... se desprind din masa celorlalți munți. BOGZA, C. O. 160. 4. Fig. (Mai ales în legătură cu o enunțare orală sau cu un text scris) A rezulta, a reieși. Din ce spunea... se desprindea, cu amărăciune, o adîncă silă. M. I. CARAGIALE, C. 11. ♦ A se distinge, a se înțelege, a se auzi. Din șovăirea tăcerii următoare, numai peste cîteva clipe, se desprinse, ca un suspin al tuturor, cuvîntul plîngăreț și umil al lui Ignat Cercel. REBREANU, R. II 90. ◊ Tranz. Forța mîniei, Și flacăra patimei, Și siguranța victorieiLe desprind lămurit Din țipătu-acesta. TOMA, C. V. 350. ♦ A crește, a se dezvolta. Din elevul docil... se desprinde, progresiv, un tînăr ahtiat de lecturi străine. GALACTION, O. I 20.

A SE DESPRINDE mă desprind intranz. 1) (despre obiecte lipite, legate, prinse etc.) A se separa de locul unde a fost fixat. 2) (despre ființe) A înceta de a fi laolaltă sau în același loc; a se separa. 3) fig. (despre concluzii, învățăminte etc.) A decurge în mod firesc; a reieși; a rezulta; a urma. /des- + a prinde

A DESPRINDE desprind tranz. 1) A face să se desprindă. 2) (animale înjugate sau înhămate) A scoate din jug sau din ham. 3) (ființe, lucruri, sunete) A identifica după anumite semne caracteristice (de altele de același fel); a distinge; a deosebi; a desluși; a discerne. /des- + a prinde

desprinde v. a desface ce era prins sau legat: părul tău ți se desprinde EM.

desprínd, -príns, a -prínde v. tr. (des și prind; lat. de-prehéndere, a surprinde; it. deprendere, a culege; fr. déprendre, a desprinde; sp. pg. desprender). Iaŭ, ridic ceĭa ce era prins, atîrnat: a desprinde armele din cuĭ. Fig. A desprinde un învățămînt dintr’un fapt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desprindere s. f., g.-d. art. desprinderii; pl. desprinderi

desprindere s. f., g.-d. art. desprinderii; pl. desprinderi

desprindere s. f., g.-d. art. desprinderii; pl. desprinderi

desprinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprind, 2 sg. desprinzi, 3 sg. desprinde, perf. s. 1 sg. desprinsei, 1 pl. desprinserăm, m.m.c.p. 1 pl. desprinseserăm; conj. prez. 1 sg. să desprind, 3 să desprindă; ger. desprinzând; part. desprins

desprinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprind, 1 pl. desprindem, 2 pl. desprindeți, perf. s. 1 sg. desprinsei, 1 pl. desprinserăm; conj. prez. 3 desprindă; imper. 2 sg. desprinde; part. desprins; ger. desprinzând

desprinde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprind, 1 pl. desprindem, 2 pl. desprindeți, perf. s. 1 sg. desprinsei, 1 pl. desprinserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. desprindă; part. desprins

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESPRINDERE s. 1. v. despărțire. 2. v. dezlipire. 3. v. scoatere. 4. v. desfacere. 5. v. dislocare. 6. (TEHN.) decroșare. (~ unei mașini electrice.)

DESPRINDERE s. 1. detașare, izolare, separare, separație. (~ lui de grup.) 2. desfacere, detașare, dezlipire. (~ a ceva din locul unde se afla lipit.) 3. desfacere, scoatere. (~ unei scînduri de la gard.) 4. desfacere, eliberare, liberare, scăpare, (înv. și pop.) slobozire. (~ cuiva din strînsoare.) 5. dislocare. (~ unei bucăți de stîncă.) 6. (TEHN.) decroșare. (~ unei mașini electrice.)

DESPRINDE vb. 1. v. despărți. 2. a (se) desface. (Se prind de mâini și se ~.) 3. v. dezlipi. 4. v. scoate. 5. a se elibera, a se libera, a scăpa. (S-a ~ din strânsoare.) 6. v. disloca. 7. (TEHN.) a (se) decroșa. (A ~ o mașină electrică.)

DESPRINDE vb. v. însemna, reieși, rezulta, urma.

desprinde vb. v. ÎNSEMNA. REIEȘI. REZULTA. URMA.

DESPRINDE vb. 1. a (se) despărți, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. a (se) desface. (Se prind de mîini și se ~.) 3. a (se) desface, a (se) dezlipi. (S-a ~ din locul unde era lipit.) 4. a desface, a scoate. (A ~ o scîndură de la gard.) 5. a se elibera, a se libera, a scăpa. (S-a ~ din strînsoare.) 6. a (se) disloca. (O bucată de stîncă s-a ~ de la locul ei.) 7. (TEHN.) a (se) decroșa. (A ~ o mașină electrică.)

A (se) desprinde ≠ a (se) prinde

Intrare: desprindere
desprindere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desprindere
  • desprinderea
plural
  • desprinderi
  • desprinderile
genitiv-dativ singular
  • desprinderi
  • desprinderii
plural
  • desprinderi
  • desprinderilor
vocativ singular
plural
Intrare: desprinde
verb (VT627)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desprinde
  • desprindere
  • desprins
  • desprinsu‑
  • desprinzând
  • desprinzându‑
singular plural
  • desprinde
  • desprindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desprind
  • desprinz
(să)
  • desprind
  • desprinz
  • desprindeam
  • desprinsei
  • desprinsesem
a II-a (tu)
  • desprinzi
(să)
  • desprinzi
  • desprindeai
  • desprinseși
  • desprinseseși
a III-a (el, ea)
  • desprinde
(să)
  • desprindă
  • desprinză
  • desprindea
  • desprinse
  • desprinsese
plural I (noi)
  • desprindem
(să)
  • desprindem
  • desprindeam
  • desprinserăm
  • desprinseserăm
  • desprinsesem
a II-a (voi)
  • desprindeți
(să)
  • desprindeți
  • desprindeați
  • desprinserăți
  • desprinseserăți
  • desprinseseți
a III-a (ei, ele)
  • desprind
(să)
  • desprindă
  • desprinză
  • desprindeau
  • desprinseră
  • desprinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desprindere, desprinderisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) desprinde și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frămîntările din sînul partidului social-democrat... au culminat cu desprinderea aripei stîngi și organizarea ei ca partid marxist-leninist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 9/5. DLRLC
    • format_quote [Arta bizantină] redă numai desprinderea și fuga de lume. CAMIL PETRESCU, T. I 35. DLRLC
etimologie:
  • vezi desprinde DEX '98 DEX '09

desprinde, desprindverb

  • 1. tranzitiv A desface un lucru de altul cu care este unit, prins. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: separa antonime: prinde
    • format_quote Ionuț își desprinde mîna din a Irinei. DAVIDOGLU, M. 12. DLRLC
    • format_quote Fiecare [fată] desprindea mînile a doi flăcăi, unde-i venea la socoteală, spunea bună ziua, și urma jocul înainte. CREANGĂ, A. 105. DLRLC
    • format_quote figurat Radu Comșa privește și nu-și poate desprinde ochii. C. PETRESCU, Î. II 15. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Se prind de mîni și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind, Și bat pămîntul tropotind În tact ușor. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
  • 2. tranzitiv A rupe, a dezlipi și a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, așezat, pus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zaharia Duhu desprinse o foaie de cec și scrise o cifră. C. PETRESCU, A. 326. DLRLC
    • format_quote Din crestătură, cu unghii lungi desprinse o hîrtie îndoită, întinzînd-o. SADOVEANU, Z. C. 111. DLRLC
    • format_quote Mi-a venit să fac scrinul țăndări cu toporul... l-am cruțat, mulțumindu-mă să-i desprind o scîndură din dos. M. I. CARAGIALE, C. 92. DLRLC
    • format_quote Comandă moș Vasile de la cîrmă și Toader, desprinzînd gînjul din pociumb, sprinten se aruncă pe plută. VLAHUȚĂ, O. A. II 164. DLRLC
    • 2.1. A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, șireturile etc. care îl susțin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: desface
      • format_quote Desprins din legătura rudimentară de sfori și curele, piciorul de lemn se da rostogol. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 38. DLRLC
      • format_quote Dă el să descuie ușa, nu poate; dă s-o desprindă, nici atîta. CREANGĂ, O. A. 254. DLRLC
      • format_quote Și în brațele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. EMINESCU, O. I 75. DLRLC
    • 2.2. A lua din cui sau din cuier. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Podarul își desprinde felinarul din cui. BOGZA, C. O. 288. DLRLC
      • format_quote Bătrînul Dan desprinde un paloș vechi din cui Și paloșul lucește voios în mîna lui. ALECSANDRI, O. 208. DLRLC
  • 3. tranzitiv A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune; a dejuga, a deshăma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au cerut ca să i se potcovească caii repede și fără să-i mai desprinză de la rădvan. SBIERA, P. 248. DLRLC
    • format_quote Desprinse de la căruță un cal și-l dete fratelui său. ISPIRESCU, L. 226. DLRLC
  • 4. reflexiv A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detașa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! Pentru asta, uneori, îi de ajuns să se desprindă numai o frunzuliță. DAVIDOGLU, O. 28. DLRLC
    • format_quote Carnea... s-a desprins singură de pe oase. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 151. DLRLC
    • format_quote Dar eu din brațe-i m-am desprins Și l-am certat și l-am împins. COȘBUC, P. I 94. DLRLC
    • format_quote Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde. EMINESCU, O. I 142. DLRLC
    • format_quote figurat Prin Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, a șasea parte a globului s-a desprins din lanțul țărilor capitaliste. IST. R.P.R. 506. DLRLC
  • 5. reflexiv A se desface dintr-un tot, a se separa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din cîrdul ciobanilor s-au desprins trei și coboară dîmbul. CAMILAR, T. 142. DLRLC
    • format_quote Din mulțimea întunecoasă... se desprinse o umbră. SADOVEANU, Z. C. 223. DLRLC
    • format_quote Șase oameni se desprind și, prinzînd sicriul în mîini, îl înalță pe umeri. SAHIA, N. 43. DLRLC
    • 5.1. prin extensiune A se contura, a se desluși. DEX '09 DEX '98
    • 5.2. (Predomină ideea apropierii de vorbitor a persoanei care s-a îndepărtat de la ceva sau de la cineva) A se ivi. DLRLC
      • format_quote Întîile șiruri de trăgători se desprinseră din umbra pădurii. CAMILAR. N. I 47. DLRLC
      • format_quote De primprejur și din depărtări nehotărîte, umbre negre se desprindeau din noapte în răstimpuri. HOGAȘ, M. N. 135. DLRLC
    • 5.3. (Despre oameni) A ieși dintr-un grup sau dintr-o mulțime, a se detașa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: detașa
      • format_quote Trei impresionante conuri... se desprind din masa celorlalți munți. BOGZA, C. O. 160. DLRLC
    • 5.4. rar A se despărți, a se separa de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu, măi băieți, de acum nu mă mai desprind de voi. CAMILAR, TEM. 53. DLRLC
  • 6. reflexiv figurat Reieși, rezulta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din ce spunea... se desprindea, cu amărăciune, o adîncă silă. M. I. CARAGIALE, C. 11. DLRLC
    • 6.1. A se distinge, a se înțelege, a se auzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Din șovăirea tăcerii următoare, numai peste cîteva clipe, se desprinse, ca un suspin al tuturor, cuvîntul plîngăreț și umil al lui Ignat Cercel. REBREANU, R. II 90. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Forța mîniei, Și flacăra patimei, Și siguranța victoriei – Le desprind lămurit Din țipătu-acesta. TOMA, C. V. 350. DLRLC
    • 6.2. A se dezvolta. DLRLC
      • format_quote Din elevul docil... se desprinde, progresiv, un tînăr ahtiat de lecturi străine. GALACTION, O. I 20. DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + prinde. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.