11 definiții pentru „despotism”   declinări

DESPOTÍSM s. n. Regim politic caracterizat prin puterea nelimitată și guvernarea arbitrară, neîngrădită de nicio lege, a despotului; absolutism, tiranie, autocrație; despoție (1). ♦ Fig. Comportare sau atitudine arbitrară; samavolnicie. – Din fr. despotisme.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESPOTÍSM s. n. Regim politic caracterizat prin puterea nelimitată și guvernarea arbitrară, neîngrădită de nici o lege, a despotului; absolutism, tiranie, autocrație; despoție (1). ♦ Fig. Comportare sau atitudine arbitrară; samavolnicie. – Din fr. despotisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

despotísm s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DESPOTÍSM s. v. tiranie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESPOTÍSM n. l) Formă de guvernământ în care puterea de stat se află în mâinile unui despot; tiranie. 2) Atitudine sau comportare de despot. /<fr. despotisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESPOTÍSM s.n. 1. Guvernare despotică; absolutism, tiranie. ♦ (Fig.) Purtare despotică, arbitrară; samavolnicie. 2. Despoție, autocrație. [Cf. fr. despotisme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESPOTÍSM s. n. guvernare despotică; absolutism, tiranie. ◊ (fig.) comportare, atitudine arbitrară; samavolnicie. (< fr. despotisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DESPOTÍSM s. n. 1. Conducere arbitrară, neîngră­dită de legi sau care nu ține seamă de legi; absolutism, tiranie. Lupta neobosită a lui Bălcescu pentru eliberarea țărănimii iobage, lupta împotriva exploatării feudale, lupta împotriva tuturor formelor de despotism, pentru un regim politic democratic izvorăsc la Bălcescu din dorința ca masele să aibă asigurată o viață liberă și fericită. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 108. Cauza principală a dezvol­tării mișcării de eliberare națională în țările din sud-estul Europei a fost creșterea forțelor de producție, în ciuda frînei pe care o reprezenta despotismul turcesc. IST. R.P.R. 290. [Grigore Alexandrescu] a luptat pe față, cu curaj, la lumina mare, pentru libertate contra despotismului, pentru dreptate în contra abuzului și năpăstuirii. GHICA, S. A. 135. [Poporul] geme subt împilarea despotismului și a aristocrației ! NEGRUZZI, S. I 274. ♦ Fig. Compor­tare sau atitudine arbitrară, de asuprire; samavolnicie. 2. (În special în Orient) Formă de guvernămînt a unei țări (sau provincii) condusă de un despot, de un stăpînitor absolut; autocrație.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

despotísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

despotism n. 1. guvernul arbitrar al unui despot; 2. autoritate tiranică.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*despotízm n., pl. urĭ (d. despot). Guvernare despotică, autoritate tiranică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink