deshăma [At: LB / V: (îrg) deh~ / Pzi: desham și (reg) deshăm / E: des- + (în)hăma] 1 vt A scoate hamul de pe animalul de tracțiune. 2 vt A desprinde animalul de tracțiune de la un vehicul. 3 vt A desprinde un vehicul de animalul de tracțiune. 4 vt (Mun; Olt; îf dehăma) A secătui pe cineva de puteri. 5-6 vtr (Mun; Mol; îf dehăma; d. obiecte de îmbrăcăminte) A (se) zdrențui.