DESFRÎNAT, -Ă, desfrînați, -te, adj. Destrăbălat, corupt, stricat, depravat, imoral, cu o conduită imorală. Tînărul rege... fugi cu desfrînata sa curte. ODOBESCU, S. I 4. M-aș mîngîia d-aceasta, cînd aș vedea că, poate, Prin scrieri vom preface năravuri desfrînate. ALEXANDRESCU, P. 82. Iliaș urmînd în tronul părintelui său, după o scurtă și desfrînată domnie, se duse la Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 144. ◊ (Substantivat) Focul juneții și simplitatea creșterii sale o făcură să plece urechea la măgulirile desfrînaților. NEGRUZZI, S. I 20.