opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂTĂRĂMARE s. f. Acțiunea de a (se) descătărăma și rezultatul ei. – V. descătărăma.

descătărămare sf [At: DEX / Pl: ~mări / E: descătărăma] 1 Desprindere din catarame Si: descătărămat1 (1). 2 Scoatere a hainelor încheiate cu catarame Si: descătărămat1 (2).

DESCĂTĂRĂMARE, descătărămări, s. f. Acțiunea de a (se) descătărăma și rezultatul ei. – V. descătărăma.

DESCĂTĂRĂMA, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. ♦ Refl. (Rar) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). – Pref. des- + [în]catarama.

descătărăma [At: SCRIBAN, D. / V: ~cotroma / Pzi: ~mez / E: des- + cataramă] 1 vt A desprinde din catarame. 2 vr (Rar) A-și scoate hainele încheiate cu catarame.

descotroma v vz descătărăma

DESCĂTĂRĂMA, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. ♦ Refl. (Rar) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). – Des1- + cataramă.

DESCĂTĂRĂMA, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. Flăcăul descălecă și descătărămă zgarda lui Lupu. SADOVEANU, B. 223. Ologul... și-a descătărămat piciorul de lemn și l-a așezat alături. C. PETRESCU, C. V. 28. ♦ Refl. (Rar, despre persoane) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). Comisul Manole se descătărămă de vechituri, trăgînd pe dînsul straie curate. SADOVEANU, F. J. 223.

A DESCĂTĂRĂMA ~ez tranz. (îmbrăcăminte, obiecte etc.) A desprinde din catarame. /des- + cătăramă

descătărăméz v. tr. (d. cataramă). Desprind din catarame.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!descătărămare s. f., g.-d. art. descătărămării; pl. descătărămări

descătărămare s. f., g.-d. art. descătărămării

descătărămare s. f., g.-d. art. descătărămării

descătărăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descătărămez, 3 descătărămează; conj. prez. 1 sg. să descătărămez, 3 să descătărămeze

descătărăma (a ~) vb., ind. prez. 3 descătărămează

descătărăma vb., ind. prez. 3 sg. și pl. descătărămează

Intrare: descătărămare
descătărămare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descătărămare
  • descătărămarea
plural
  • descătărămări
  • descătărămările
genitiv-dativ singular
  • descătărămări
  • descătărămării
plural
  • descătărămări
  • descătărămărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: descătărăma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descătărăma
  • descătărămare
  • descătărămat
  • descătărămatu‑
  • descătărămând
  • descătărămându‑
 singular plural
  • descătărămează
  • descătărămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descătărămez
 (să)
  • descătărămez
  • descătărămam
  • descătărămai
  • descătărămasem
a II-a (tu)
  • descătărămezi
 (să)
  • descătărămezi
  • descătărămai
  • descătărămași
  • descătărămaseși
a III-a (el, ea)
  • descătărămează
 (să)
  • descătărămeze
  • descătărăma
  • descătărămă
  • descătărămase
plural I (noi)
  • descătărămăm
 (să)
  • descătărămăm
  • descătărămam
  • descătărămarăm
  • descătărămaserăm
  • descătărămasem
a II-a (voi)
  • descătărămați
 (să)
  • descătărămați
  • descătărămați
  • descătărămarăți
  • descătărămaserăți
  • descătărămaseți
a III-a (ei, ele)
  • descătărămează
 (să)
  • descătărămeze
  • descătărămau
  • descătărămară
  • descătărămaseră
descotroma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descătărămare, descătărămărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) descătărăma și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi descătărăma DEX '98 DEX '09

descătărăma, descătărămezverb

  • 1. A desprinde din catarame. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Flăcăul descălecă și descătărămă zgarda lui Lupu. SADOVEANU, B. 223. DLRLC
    • format_quote Ologul... și-a descătărămat piciorul de lemn și l-a așezat alături. C. PETRESCU, C. V. 28. DLRLC
    • 1.1. reflexiv rar A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Comisul Manole se descătărămă de vechituri, trăgînd pe dînsul straie curate. SADOVEANU, F. J. 223. DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + [în]catarama. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.