10 definiții pentru descătărăma
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCĂTĂRĂMA, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. ♦ Refl. (Rar) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). – Pref. des- + [în]catarama.
descătărăma [At: SCRIBAN, D. / V: ~cotroma / Pzi: ~mez / E: des- + cataramă] 1 vt A desprinde din catarame. 2 vr (Rar) A-și scoate hainele încheiate cu catarame.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂTĂRĂMA, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. ♦ Refl. (Rar) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). – Des1- + cataramă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂTĂRĂMA, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. Flăcăul descălecă și descătărămă zgarda lui Lupu. SADOVEANU, B. 223. Ologul... și-a descătărămat piciorul de lemn și l-a așezat alături. C. PETRESCU, C. V. 28. ♦ Refl. (Rar, despre persoane) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). Comisul Manole se descătărămă de vechituri, trăgînd pe dînsul straie curate. SADOVEANU, F. J. 223.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DESCĂTĂRĂMA ~ez tranz. (îmbrăcăminte, obiecte etc.) A desprinde din catarame. /des- + cătăramă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descotroma v vz descătărăma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descătărăméz v. tr. (d. cataramă). Desprind din catarame.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descătărăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descătărămez, 3 descătărămează; conj. prez. 1 sg. să descătărămez, 3 să descătărămeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descătărăma (a ~) vb., ind. prez. 3 descătărămează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descătărăma vb., ind. prez. 3 sg. și pl. descătărămează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
descătărăma, descătărămezverb
- 1. A desprinde din catarame. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Flăcăul descălecă și descătărămă zgarda lui Lupu. SADOVEANU, B. 223. DLRLC
- Ologul... și-a descătărămat piciorul de lemn și l-a așezat alături. C. PETRESCU, C. V. 28. DLRLC
- 1.1. A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Comisul Manole se descătărămă de vechituri, trăgînd pe dînsul straie curate. SADOVEANU, F. J. 223. DLRLC
-
-
etimologie:
- Prefix des- + [în]catarama. DEX '09