descheiat², ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 41^v/11 / V: (reg) dis~, deschi~ / Pl: ~ați, ~e / E: descheia] 1 (Înv) Deschis². 2 (Îvr) Descuiat². 3 Desfăcut². 4 (Îvp) Dezmembrat². 5 (Îvp) Dezmorțit². 6 (D. nasturi) Scos din butonieră. 7 (D. obiecte de îmbrăcăminte încheiate) Desfăcut din nasturi, copci etc. Si: neîncheiat, (reg) desbumbat, deschiotorat. 8 (D. persoane) Care are haina descheiată (7). 9 (Reg) Dezbrăcat. 10 (Reg; d. găini; pex d. orice fel de păsări de casă) Care și-a lărgit orificiul pentru ouat. 11 (Reg; îe) A suna a ~ A suna a dogit.