derula vb. I (folosit (prea) des după dec. 1989) ♦ 1. A se desfășura ◊ „În schimb, la Buzău faptele s-au derulat cu repeziciune.” R.l. 22 XI 91 p. 3. ◊ „Între 2729 octombrie s-a derulat [la Sinaia] partea întâi a primului modul [la Școala tinerilor lideri politici].” ◊ „22” 44/95 p. 5; v. și protonegociere (1975). ♦ 2. A povesti, a relata ◊ „Să derulăm abominabila crimă, așa cum s-a desfășurat ea.” R.lit. 34/95 p. 16 **Sensuri nepotrivite în ◊ „Încasările se vor derula, conflictul se derulează, derulăm emisiunea rock, ne derulăm la culesul tomatelor” – T. Slama-Cazacu în R.lit. 1622 XII 93 p. 12, ◊ „a derulat împrumutul” R.l. 6 IX 96 p. 1 (din fr. dérouler; DN, DEX, DN3)