derivativ, ~ă [At: DENSUSIANU, L. 167 / Pl: ~i, ~e / E: fr dérivatif, lat derivativus, -a, -um] 1 a (Șfg) Care trage sau abate ceva în altă parte. 2 sn (Med) Care se referă la evacuarea surplusului de sânge dintr-un organ bolnav, în scopul favorizării unei funcționări normale a inimii și la evacuarea substanțelor toxice din organism.