DERIVATÍV, -Ă, derivativi, -e, adj. Care trage sau abate ceva în altă parte. ♦ (Med.; adesea substantivat, n.) Care se referă la evacuarea surplusului de sânge dintr-un organ bolnav, în scopul favorizării unei funcționări normale a inimii, și la evacuarea substanțelor toxice din organism. – Din fr. dérivatif, lat. derivativus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DERIVATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care abate ceva în altă parte. 3) și substantival (despre medicamente) Care are proprietatea de a evacua surplusuri de sânge dintr-un organ bolnav sau de a elimina substanțele toxice din organism. /<fr. dérivatif, lat. derivativus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DERIVATÍV, -Ă adj. Care servește la abaterea sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. // s.n. Mijloc terapeutic care abate și ușurează o suferință; (fig.) leac, remediu. // adj., s.n. (Lingv.) (Element) cu care se face derivarea. [Cf. fr. dérivatif, lat. derivativus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DERIVATÍV, -Ă I. adj. care trage, abate ceva în altă parte. II. s. n. mijloc terapeutic care abate și ușurează o suferință; (fig.) leac, remediu. III. adj., s. n. (lingv.) (element) cu care se face derivarea. (< fr. dérivatif, lat. derivativus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

derivatív adj. m., pl. derivatívi; f. sg. derivatívă, pl. derivatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

derivatív, -ă adj. (lat. derivativus). Med. Revulsiv, care produce o derivațiune: luarea de sînge e derivativă. S.n., pl. e: muștaru, vezicătorile și purgativele îs derivative.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink