13 definiții pentru „deranja”   conjugări

DERANJÁ, deranjez, vb. I. Tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli. ◊ Expr. A-și deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. Fig. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ♦ Refl. (În formule de politețe sau ir.) A nu se obosi să facă ceva. Nu vă deranjați. – Din fr. déranger.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DERANJÁ, deranjéz, vb. I. Tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli. ◊ Expr. A-și deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. Fig. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ♦ Refl. (În formule de politețe sau ir.) A se osteni. – Din fr. déranger.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

deranjá (a ~) vb., ind. prez. 3 deranjeáză, 1 pl. deranjắm; conj. prez. 3 deranjéze; ger. deranjấnd
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DERANJÁ vb. 1. a răscoli, a răvăși, a zăpăci, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hârtiile?) 2. a strica. (Să nu-mi ~ pieptănătura.) 3. v. defecta. 4. a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a stânjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru; să nu fie ~ de nimeni.) 5. a perturba, a tulbura. (A ~ liniștea cuiva.) 6. v. strica. 7. a se obosi, a se osteni. (Nu era cazul să te ~ până la mine.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A DERANJÁ ~éz tranz. 1) (lucruri, încăperi etc.) A supune unui deranj, unei dezordini. 2) (persoane) A face să se deranjeze. /<fr. déranger
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DERANJÁ mă ~éz intranz. 1) (în formule de politețe) A depune eforturi; a se obosi; a se strădui. 2) A-și tulbura liniștea sau activitatea. 3) fig. A avea diaree. /<fr. déranger
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DERANJÁ vb. I. 1. tr. A răvăși, a pune în neorânduială, în dezordine, a învălmăși. 2. refl. (Fam.) A-și strica stomacul; (spec.) a avea diaree. 3. tr. A tulbura, a stingheri, a incomoda (pe cineva). 4. refl. A se osteni pentru cineva. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / < fr. déranger].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DERANJÁ vb. I. tr. 1. a pune în neorânduială; a face dezordine. ♦ (fam.) a-și ~ stomacul = a face indigestie. 2. (fig.) a tulbura, a stingheri, a jena, a incomoda (pe cineva). II. tr., refl. a (se) deregla, a (se) defecta. III. refl. a se osteni pentru cineva. (< fr. déranger)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DERANJÁ, deranjez, vb. I. Tranz. 1. A strica ordinea, rînduiala unor obiecte, lucruri etc.; a răvăși, a răscoli. Cu zugrăvitul pereților am deranjat toată casa. ♦ (Familiar, în expr.) A-și deranja stomacul = a căpăta o indigestie, a-și strica stomacul, a avea diaree. 2. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva; a stînjeni, a stingheri, a incomoda. Nu deranjăm pe nimeni... E un conac cu peste 20 de camere. CAMIL PETRESCU, T. II 124. Nu mi-ar fi plăcut să deranjez lumea, pe simple presupuneri. C. PETRESCU, R. DR. 85. Bogoiu e mereu aici să mi-o amintească... – Și te deranjează ? SEBASTIAN, T. 76. ♦ Refl. (Mai ales în formule de politețe) A se osteni. Vă rog să nu vă deranjați.Cu ocazia asta aduc un fagure de miere pentru musafirii mei.Vai, de ce te deranjezi, maică Nimfodoră ? SADOVEANU, P. M. 60.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

deranjá vb., ind. prez. 1 sg. deranjéz, 3 sg. și pl. deranjeáză, 1 pl. deranjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. deranjéze; ger. deranjând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deranjá (deranjéz, deranját), vb. – A deranja, a importuna. Fr. déranger.Der. deranj, s. n., deverbal, ca dejun de la déjeuner, denunț de la dénoncer; deranjament, s. n.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

deranjà a. 1. a muta din loc; 2. a turbura mersul, funcționarea unei mașini; 3. fig. a întrerupe pe cineva în ocupațiunile sale.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*deranjéz v. tr. (fr. dé-ranger, d. rang, rang. V. aranjez). Răscolesc, Pun în dezordine: a deranja cărțile în bibliotecă. Neliniștesc, turbur mersu (funcționarea): a deranja o mașină. Fig. Alterez, dărapăn, stric: a deranja sănătatea. Turbur, neliniștesc, întrerup de la ocupațiunĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink