DERANJ, deranjuri, s. n. 1. Dezordine, neorînduială. 2. Fig. Tulburare a liniștii (cuiva); stingherire, stînjenire, incomodare. Ne ducem, ne ducem, stimabile, nu voim să facem deranj. CARAGIALE, O. I 117. ♦ (Rar) Osteneală. Și-a privit numai hainele negre, gîndindu-se, poate, că deranjul îmbrăcării lor a fost degeaba. PAS, Z. I 96.