DERÁNJ, deranjuri, s. n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. Fig. Tulburare a liniștii (cuiva), stânjenire, incomodare. – Din deranja (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DERÁNJ ~uri n. 1) Lipsă de ordine; dezordine; debandadă; harababură. 2) fig. Tulburare a liniștii (cuiva). /v. a deranja
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DERÁNJ s.n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. (Fig.) Tulburare a liniștii (cuiva); stingherire, incomodare. [< deranja].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DERÁNJ s. n. 1. dezordine, neorânduială. 2. (fig.) tulburare a liniștii cuiva; incomodare. (< deranja)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DERÁNJ s. 1. v. dezordine. 2. supărare. (Nu va fi nici un ~, dacă ...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deránj s. n., pl. deránjuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink